miercuri, 6 februarie 2013

Anul 137 - Palmira, unul din cele mai bogate oraşe


Comerţul din Palmyra este reglementat prin noi legi fiscale. Oraşul creşte în bogăţie datorită importului de produse rare din Golful Persic şi exporturilor de articole fabricate în lumea mediteraneană spre est prin utilizarea caravanelor.



Palmyra, un oraş situat într-o oază cu două izvoare, din deşertul sirian pe drumul caravanelor dintre Damasc (215 km) şi Eufrat (120 km).
Palmyra era în secolul I d.Hr. sub stăpânire romană, împăratul roman Caracalla (188-211) ridicând oraşul la rangul de „colonie romană”. Oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire mulţumită legăturilor comerciale cu Drumul Mătăsii. Oraşul suferă pagube materiale prin conflictul militar dintre romani şi sasanizi (perşi) în anul 260, chiar şi împăratul roman Valerianus căzând în mâinile perşilor. Căpetenia romană „Septimius Odaenathus” care cucereşte Mesopotamia obligă oraşul la o stare de dependenţă deplină faţă de Roma. În anul 267 sau 268 regina Palmyrei, Septima Augusta Zenobia, declară independenţa oraşului, fiul ei preluând conducerea Siriei şi ocupând vreme de doi ani Egiptul Inferior (268-270).
Împăratul roman Aurelian (270–275) învinge în anul 272 trupele Palmirei, distruge oraşul, Zenobia fiind luată la Roma ca prizonieră. Mai târziu, împăratul Diocleţian (236 - 245) admite reconstruirea parţială o oraşului distrus, cu prezenţa unui lagăr militar roman. Creştinismul s-a extins şi în Palmyra, luînd naştere un episcopat în secolul IV, oraşul însă nu va mai ajunge la înflorirea de odinioară. Creştinii folosesc ca biserică templul zeului Baal. Religa musulmană adusă de arabi apare prin anul 634, iar în anul 636 bizantinii pierd controlul oraşului, populaţia locală trecând la Islamism. O expediţie engleză face în anul 1751 planuri de restaurare a ruinelor. În prezent, oraşul-ruină este deschis turismului.
Situl arheologic Palmyra a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.


Liderii de state ai lumii în anul 137

Africa
Kush – Rege Adeqetali (134–140)

Asia
China – Împăratul Shun (125–144)
Korea (perioada celor trei regate)
Baekje – Regele Gaeru (128–166)
Goguryeo – Regele Taejo (53–146)
Silla – Regele Ilseong (134–154)

Europa
Regatul Bosforului – Regele Tiberius Julius Rhoemetalces, client roman (132–153)
Caucasian Iberia – Regele Pharasmanes II (116–142)
Irlanda – Marele Rege Conn of the Hundred Battles (122–157)

Imperiul Roman
Hadrian, Împărat Roman (117–138)
Lucius Aelius, Consul (137)
Publis Coelius Balbinus Vibullius Pius, Consul (137)
Marcus Gavius Maximus, Praetorian prefect (136–156)
Ægyptus Province
Marcus Petronius Mamertinus, Roman Prefect (133–137)
Gaius Avidius Heliodorus, Roman Prefect (137–142)
Syria Palaestina Province – Interregnum in Nasi of the Sanhedrin (120–142)

Ulaid – Regele Tipraiti Tireach (136–187)

Orientul Mijlociu
Characene – Regele Meredates (131–151)
Osroene – Regele Ma'nu VII (123–139)
Imperiul Part
Vologases III, Mare Rege (Shah) al Parthia (105–147)
Mithridates IV, Mare Rege (Shah) al Parthia (129–140)

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu